Sunday, June 30, 2013

Walk on

Poate suna ciudat, nici nu imi vine sa cred ca scriu despre asta acum...dar a fost atat de frumos si simt un pic de regret ca se termina aici. Ar fi fost bine, frumos, placut daca ar fi continuat. S-ar fi consumat dupa o vreme si ar fi fost dureros. Asa macar ramane acel zambet pe fata mereu cand te gandesti la ce s-a intamplat si ce bine e sa intalnesti un om care te completeaza, care se uita in ochii tai si nu spune vreun cuvant dar stii ce simte, stii ce vrea sa spuna. Vrea sa spuna stai, nu pleca inca. Te mai vreau aici un pic. Doar un pic sa mai visam. Merita sa traiesti asa, chiar merita. Si ador cand cunosc oameni de la care sa pot invata ceva.
Am invatat o multime de lucruri de la tine, si sper ca undeva ai invatat si tu cate ceva de la mine. As fi putut invata chiar mai mult daca ne-ar fi permis timpul. Insa lucrurile nu merg niciodata asa cum vrem, si ceea ce nu credeam ca se va intampla, ajunge sa se intample cand te astepti mai putin. Este adevarat, acel sentiment frumos apare pe neasteptate si te ia pe sus, pe aripi mari, albe, catifelate, si te poarta pe un vant cald de vara, cu miros de mare, de asternut proaspat, de parfum delicat, de frunze in bataia vantului si pe alocuri mai auzi melodia unor pasari de dimineata care alina orice fel de nedumerire sau nesiguranta.
Da, noi cautam siguranta dar nu exista nimic mai interesant decat a depasi acea siguranta si a ajunge undeva mai departe, dupa zona ta de comfort. Sa te lasi purtat de acel vant fara sa te uiti in urma si sa privesti in fata si sa te bucuri de ce vine spre tine. Sa te bucuri de fiecare atingere, fiecare zambet, fiecare sarut firav si frumos, nesigur, curios.
Iubirea are atatea forme, fiecare diferita dar fiecare merita. Cred ca nu mai pot sa gandesc despre iubire ca este mereu acolo, acea iubire ce dureaza o vesnicie si din suflet. Nu.. aceea se consuma..si e un mit sa crezi in acea iubire eterna. E obisnuinta care intervine, e frica de a trece mai departe, de a cauta altceva. Da, e frumos sa lupti pt ceea ce crezi ca merita, dar cand incepi sa renunti la fericirea ta in favoarea fericirii altuia.. atunci e prea mult. Sa ajungi sa faci anumite lucruri doar ca persoana de langa tine sa fie fericita da, este nobil dar sa devina obisnuinta si sa te neglijezi pe tine e deja exagerat.
Am simtit cum valuri se izbesc de stanci, cum suiera vantul si cum canta pescarusii. Am fost ca o pana purtata de acel vant. A fost superb, si nu am sa uit niciodata. Am fost eu, complet, total si pentru prima data in viata nu mi-a fost teama sau rusine.
"Mereu am fost motivul supararii altora, mereu am creat probleme in jurul meu, asa ca nu pot fi eu cel sa aibe pretentii in situatiile acestea"
"Un prezent ce merita sa ti-l amintesti - o poveste de spus nepotilor"
Am invatat sa fiu eu si sa nu ma deranjeze cine sunt. Am invatat sa ma lupt cu frica si sa let go. De asta aveam nevoie, sa let go for once. Am plans, iar tu te-ai uitat la mine si nu ai spus nimic. A fost un moment pt mine ca nici un alt moment din viata mea.
Nu te multumi cu putin e ceea ce pot spune. Incearca sa fii autentic, sincer, si curajos. Daca te reprimi la viata standard de oras,ascultand muzica la casti, munca,o petrecere, o bere.. nu vei gasi fericirea. Fericirea o gasesti citind o carte buna intr-un parc, calatorind undeva spontan, vorbind cu oameni straini, stand in liniste cateva momente, cu tine insuti cu gandurile tale! Si nu numai... sunt doar cateva exemple.
Am invatat despre libertate si chiar mai mult cum sa incep sa fiu cea mai buna versiune a mea posibila. Sa dai tot ce poti, tot ce ai, sa nu iti fie frica sa inveti si sa nu iti fie rusine de cine esti.
Ma repet, stiu...dar am fost atat de placut surprinsa. Ce mult inseamna un prieten, un om care te primeste cu bratele deschise si e dispus sa te accepte asa cum esti...Un prieten mai mult decat prieten.
Vreau sa citim impreuna din nou, sa ma uit la tine, sa te uiti la mine, sa iti zambesc, tu sa faci fata ta simpatica si sa ne vedem in continuare de treaba noastra.
Cred ca undeva stiu ca mereu vei fi parte din viata mea, si gandul acesta ma face sa ma bucur enorm.

E frumoasa viata, stii?

No comments:

Post a Comment