Jasmine Tea

De o vreme buna am fost asa, aici, in clipa aceasta. Se tot repeta si devine obositor, apasator, nelinistitor.
Mereu am incercat sa ascult si sa dau si uite ca dupa tot si toate nici nu a ascultat, nici nu am avut loc de spus ceva. Nu e nici prima nici ultima persoana care va face asta. Trebuie sa invat sa spun lucruri pe nume nu sa tot astept ca altii sa stie ce simt eu sau prin ce trec eu. Ce e drept mereu am fost o fire mai depresiva, prea ganditoare, ca o salcie batrana in bataia vantului cu miros de toamna. Nu stiu de unde provine asta, o fi de la singuratatea voita, de la circumstante si trairi.
L-am lasat definitiv si planuiesc sa nu ma mai intorc acolo vreodata. Am lasat in urma totul si ma bucur de ceea ce am si incep sa vad ceea ce nu am si ceea ce nu am avut niciodata. E dificil sa tai de pe lista si e dificil sa vezi cum unii pleaca fara urma, stiu asta cel mai bine. Doamne, unde ati plecat toti? Cu nepasare... oare sunt singura aici careia i-a pasat? Habar n-am. Nu e important. Sigur am facut eu ceva gresit si sper ca in viata asta sa invat unde a fost greseala de fiecare data. O sa imi fie dor de voi toti pt ca am avut parte de clipe minunate cu voi. Acum e randul pentru ceva nou, cineva nou. Oare? Poate ca ne regasim candva, ne revedem candva si ne amintim de ce faina a fost prietenia noastra si ne intrebam ce s-a intamplat. Raspunsul va fi simplu cred eu - Alexandra a renuntat.

Spuneam ca nu sunt self-centered...dar nici altruismul nu mi-a placut vreodata. Nu vreau sa ma defineasca altruismul pt ca voi avea mult de pierdut.

Dar da, cel mai dor imi va fi de el. A fost frumos si a fost de calitate ..si am simtit cu adevarat..dar unele vise nu se pot indeplini decat cu sacrificii mari, iar atunci cand nu esti dispus sa faci acele sacrificii, e clar ca visul nu valoreaza atat cat credeai.

Am asteptari mari. Stiu. Le cunosc prea bine si traiesc cu ele si de bine de rau sunt un om fericit. Sunt fericita cu mine si cu ceea ce pot...si cred ca asta e important acum.

Cat despre tine, draga mea.. sper sa iti gasesti drumul cumva, sa fie bine, sa fii fericita pentru ca meriti, sa inveti sa citesti oamenii mai bine si sa ai incredere mai putina. Poate undeva subconstient iti place sa suferi si de aceea ajungi in situatiile acestea. Sau pur si simplu te-ai obisnuit prea mult cu suferinta de pana acum si ai ajuns aici. Si imi pare rau, as fi vrut sa te ajut cumva dar nu am cum. Ma simt cumva datoare pentru ca nu am fost alaturi de tine cand ar fi trebuit sa fiu, cum de altfel a fost cazul la toti ceilalti oameni care m-au considerat odata a le fi prieten. Dar cine sunt eu sa judec, nu vreau sa judec si nici nu o fac. Tot ce fac e sa dau cu presupusul fara scop.

Pentru forta.
Capul sus, mergem inainte.

http://www.youtube.com/watch?v=XYKUeZQbMF0