Temporary defeat.

Surprised a little, disappointed even more
Striving for perfection, with all my muscles sore
Finding inspiration in nothing
only to face defeat
Will it all count as something?
or am I just another soul ready for retreat?
I break and it aches

because this world is unreal to me, more than my reality allows.

The earth under my feet shakes
But I choose solitude as my guide
Being on my own, it allows me to hide.
Vulnerability is what I fear
Security and power are what I hold dear.
I am too weak to depend on another soul
Yet too alone to ever be hole.
Simplicity I do not seek,
Play with the mind, think when you speak -
discreet defeat, complete defeat.
Temporary.

Fara .... rima.

Vreau sa nu imi pese, vreau sa pot sa fiu rece
dar vreau sa fac parte din viata ta cumva
si nu-mi place ca nu pot, caci esti departe si departe vei ramane
intotdeauna.
As vrea sa pot, macar putin.. sa stiu ca ce spun conteaza
sa stiu ca simti
sa stiu ca vrei
ca te gandesti la mine, la noi, macar cateodata, trecator.
Nu exista "noi" si nici nu vreau sa existe, pentru ca asa este bine.
(mint, normal ca ar fi frumos sa existe un "noi")
Ce-i drept.. vreau ca mereu cand ne vedem sa fie din ce in ce mai frumos
si poate ne vom indragosti candva
sau poate va trece...
dar pana atunci astept sa ne vedem din nou, sa te fac sa zambesti
sa te fac sa uiti ce ai de uitat
sa te fac sa lasi in urma tot ce iti ingreuneaza drumul,
tot ce te tine pe loc...


in toate diminetile in care m-am trezit langa tine niciodata nu am gandit ce gandesc acum,
niciodata nu mi-am mai dorit sa se intample pana acum.
mereu s-a intamplat, era ceva normal, dragut, si-atat.
ce e diferit acum? pentru ca nu a fost nimic diferit ...
sau poate a fost si am simtit?
Sau poate gandesc prea mult in loc sa simt.
Ce sa simt?
Nu vreau sa simt, nu poti fi tu bun pentru mine din simplul motiv ca nu pot sa iti spun ce simt si nu as putea sa iti spun pentru ca imi lipsesc cuvintele, imi lipseste cunostinta .. si nici nu m-ar lasa mandria.  nu stiu ce este, ce va fi daca va fi daca are rost..si ce-i drept nici nu vreau sa iti ofer satisfactia sa stii ca te doresc cateodata mai mult decat ar trebui. Ti-ar umple ego-ul prea mult si sincer nu mai vreau un om egocentric in viata mea, mi-e de-ajuns ca ma am pe mine 24/7.
Ma supara nesiguranta pe care o am cand sunt cu tine,
dar totodata imi place.. si ai ceva ce nimeni nu are.

Si acum ca am scris ce aveam pe suflet mi se pare atat de stupid ca am scris asta pentru tine. Tu ar trebui sa fi cel care simte asta, nu eu. TU ar trebui sa fi in locul meu acum. Tu ar trebui sa faci un pas, oricat de mic.

Da, stiu ce vreau. E simplu. Vreau sa fiu atat de aproape de tine incat sa vreau sa te sarut dar sa nu o fac .. si sa inchid ochii, sa te simt aproape si sa ascultam muzica buna ore intregi daca se poate..si sa adorm asa. Atat.
Asta ar insemna fericire pentru mine.

Doamne... revino-ti. Hai ca maine o sa fie bine, maine o sa treaca.

Simple cuvinte...

Pentru câteva clipe i-am smuls zâmbetul
care trebuia să-l elibereze
de toate crengile în care era încurcat..
tot ce fac acum e să aştept în umbră
şi aştept
aştept
aştept.....
(Iulia N.)

numai că deja aştept de atȃt de mult timp 
chiar aşa, măsurȃnd timpul grosolan – cu găleata –
că umbra se mută încet încet pe partea cealaltă,
deodată cu soarele, şi crengile se mai încurcă
o dată
apoi
înmuguresc
(Radu N.) 

si asteptarea doare,
te macina, te consuma, nu are mila.
e ca o soapta purtata de vant,
pe care tu nu o auzi
caci e prea slaba, prea neajutorata, prea trecatoare.
dar inmuguresc, incet incet
s-aduc culoare unui suflet defect...
si raman cu acel zambet sa coloreze petalele
care vor cadea si ele odata cu timpul, odata cu vantul
si atunci zambetul tau va fi dat uitarii,
si tu vei ramane incatusat
acolo unde eu nu pot ajunge,
acolo unde eu nu am fost de ajuns...
(Alexandra N.)

I want you to know...

Cata drama, nesimtire, limitare.. prostie.

Da stiu, cand iubesti faci lucruri pe care nu le-ai face niciodata... inteleg, stiu cum e.. dar uite ca bunatatea nu m-a dus nicaieri, ba mai mult m-a consumat, mult prea mult. Azi am renuntat sa mai fiu buna, pentru 15 minute nu am fost eu si nu mi-a placut.. mi-am promis candva sa fiu om bun, sa respect oamenii si sa incerc sa fac ce pot mai bine cum pot dar nu a mers azi, nici ieri. Nu am putut, pentru ca exista o limita cand esti calcat in picioare.

Tot azi m-am vazut cu tata, 5 minute pe ceas. A fost ok, ca de obicei, un repros scurt, un zambet, o gluma si un pa, pe curand, ne vedem mai des, da? Nu. Nu ne vedem mai des, nu, nu se schimba nimic... it never does.

Pain is there to makes you stronger.

Mi-e teama ca incep sa seman din ce in ce mai mult cu el. E o perioada mai grea, perioada dintre lupta pentru ceva si alegerea de detasare si nu e tocmai usor dar asta este, zambim frumos si oferim o vorba buna cand si unde putem cu speranta ca facem cuiva ziua mai buna daca a noastra nu a fost tocmai cum ne-am dorit. E bine si va fi bine in continuare, ce naiba.

Aici o piesa superba -