Cine e dispus sa iti accepte toate defectele, sa traiasca cu imperfectiunea ta, sa ajunga sa te si iubeasca pt tot ceea ce nu ai? Cine iti suporta toate rahaturile, toate nesigurantele, toate problemele, toate gandurile?
Sau - De ce ar fi cineva dispus sa renunte la foarte mult pentru foarte putin?
Carui om ii place sa se damneze asa? Ce om prefera sa se injoseasca la nivelul altuia? Pentru fericire? Ce fericire? Acea fericire relativa, nesigura, dureroasa? Cautam fericirea doar ca sa ne aduca nefericire? Ne dorim sa suferim? Gasim o anumita placere in acea suferinta inimaginabila ce rezulta atunci cand dai tot si primesti nimic? Oare chiar asa cruzi sa fim cu noi insine? Noi .. cand ar trebui sa ne iubim propria persoana mai mult decat iubim pe altii?
Nu inteleg multe lucruri desi mi-as dori sa le pot intelege.. mi-as dori sa am raspunsuri. Mi-as dori sa ma cunosc mai bine, sa ma inteleg mai bine...
